Scriam, înainte de alegerile din 5 aprilie că  regimul Voronin sfârşeşte disperat şi jalnic. Am avut dreptate, tocmai aşa sfârşeşte. Au încercat ei, la 5 aprilie, să resuscite cadavrul roşu, dar tot degeaba. „Îmbălsămatul" nu a revenit la viaţă, de unde şi furia lui tătuca. La ultima ședință a parlamentului a împroşcat cu venin şi înjurături în stânga şi în dreapta. S-a mâniat şi s-a încruntat, dar tot degeaba. Nu mai este atotputernicul de altă dată. Nici măcar zâmbetul atât de larg şi „binevoitor" nu l-a mai dăruit devcionşilor (trad. rusă - fetiţelor, tinerelor, cum li se adresa el jurnalistelor) ca înainte. Brusc a dispărut și acesta printre cutele chipului său obosit.

Cine are nevoie de salvare?

Cu ocazia primei şedinţe a noului parlament, Voronin și-a scos din nou masca. Pur și simplu s-a depășit pe sine. S-a stropșit, a privit chiorâş, a dat comandă ortacilor pentru retragere şi, cel mai probabil, s-a retras apoi în bârlogul său fastuos de la Condriţa, de unde şi urzeşte planuri. „Calitățile" sale de "orator"şi replica sa către deputatul Vlad Filat vor rămâne însă mult timp în istorie... De altfel, la fel ca și acțiunile sale unice în istoria statului R. Moldova. La atât se pricepe omul, ce să-i faci?

Dincolo de toate, se pare că tocmai Vladimir Nicolaevici are nevoie astăzi de ambulanţă (Vă mai aduceți aminte când el a chemat ambulanța pentru deputatul liberal-democrat V. Nagacevschi?). Cel mai dur lider "comunist" al R. Moldova pare să cedeze nervos. Spuneam şi înainte de 5 aprilie: nu se poate abţine domnul Voronin; nu a vrut să plece liniştit de la putere și se pare că nu vrea nici în continuare. Dar nu realizează palma pe care a primit-o ieri în parlament. O replică față de stilul stalinist care a dominat până acum în R. Moldova. Un răspuns la maltratările de după 5 aprilie din vestitele coridoare ale morții de la Chișinău. Plata pentru răfuiala cu jurnaliștii, cu statele vecine, cu partidele democrate. Un lucru nu au înțeles foștii guvernanții de la Chișinău - nu poți ține un popor prin teamă și teroare, iar mulțimea căreia credeau că i-a închis gura nu a mai tolerat boala roșie și a răbufnit.

Sfârșitul este aproape. Rabia „șobolanilor roșii" nu mai înduioșează sau nu impresionează pe nimeni. A venit timpul să fie pus la zid caracterul antidemocratic, antieuropean şi antinaţional al guvernării comuniste de la Chişinău.

Ne-am luat sărbătorile înapoi

Pe fundalul tuturor acestor "zvâcneli", AIE a reușit să spele rușinea comunistă de pe chipul R. Moldova și să o scoată din categoria "Estului sălbatic" în care risca să rămână. Vineri, 28 august, între două sărbători semnificative în R. Moldova - Ziua Independenței (27 august) și Ziua Limbii Române (31 august), la cel de-al 18-lea an de la declararea independenței RM, există speranțe. Mai departe depinde de AIE și reprezentanții ei cât de uniți "în cuget și în simțiri" vor fi. O primă dovadă alegătorii au primit-o. În ciuda numeroaselor zvonuri, solidaritatea de care reprezentanții AIE au dat dovadă a vorbit prin fapte. Iar prima acțiune a fost alegerea lui Mihai Ghimpu în funcția de președinte al parlamentului.

Acum se discută și se joacă șansa democrației la frontiera euroatlantică

Cu Europă la doi paşi, AIE trebuie să îndreptățească așteptările alegătorilor: să scoată sârma ghimpată de pe Prut și să elimine Cortina de Fier pe care o visau comuniştii. De altfel, AIE a și spus că prima acțiune a guvernării democratice de la Chișinău va fi să scoată prostia numită - regim de vize pentru cetățenii români. În plus, președintele parlamentului - Mihai Ghimpu - a și dat primul semnal către România şi către Occident: "Sângele apă nu se face!". Un semnal mai percutant decât acesta nu a mai fost dat de la tribuna parlamentului moldovean de ani buni de zile. Oportunitățile există şi nu mai e loc de greșeli pe linia Chișinău - București - Bruxelles.

Totodată, AIE trebuie să își amintească și de experiența alianței din 1998 -2000 și să facă tot posibilul să nu repete istoria. Acesta este pericolul și testul cel mare. Pentru asta însă, trebuie să intervină și Occidentul, inclusiv România. Ajutorul de la vest va fi considerabil întru susținerea Alinaței. Doar vorbele nu vor fi de folos. Liderii AIE nu au dreptul să repete nici experiența portocaliilor din Ucraina.

Presa, eterna poveste

În final, o ultimă precizare. Presiunea pe care a pus-o presa pe AIE a fost enormă. Este timpul ca și AIE să facă presiune asupra presei afiliate comuniștilor şi să înceapă să democratizeze cu adevărat acest sector. Aici mă refer în primul rând la Moldova 1. Am privit aseară Mesagerul la postul "public" de televiziune și a fost şocant de cât servilism poate da dovadă acest canal TV. Nici NIT-ul nu este mai breaz și nu trebuie ignorat, deşi este canal privat. Dezinformarea pe care au făcut-o aceste instituții trebuie taxată. Pentru cine nu știe despre ce este vorba, iată două exemple mai jos.

Comentarii (6)

Comentarii RSS feed

Numele

Titlu

Comentarii

mai mic | mai mare

Am citit si sunt de acord cu Termeni de Utilizare.

Scrie caracterele afisate

Adauga un comentariu