AIE s-a născut cu adevărat în momentele în care, superb şi obstinat, a refuzat ispita de a da „votul de aur" pentru candidatul comunist la funcţia de preşedinte al republicii. Unanimitatea a fost atunci forţa care a schimbat axa politicului din stânga Prutului. Alimentat de presiunea constantă pe care o creaseră evenimentele de la 7 aprilie, gestul Alianţei a însemnat una dintre paginile memorabile de demnitate ale unei clase politice care promitea să nu-şi dezamăgească suporterii interni şi externi. Astăzi, este un alt moment de cotitură. Turnesolul referendumului constituţional dezvăluie lucruri pe care, acum nouă luni de zile, nu ne aşteptam să le vedem. Şi nu poţi să nu observi că, după nouă luni de zile, a început şi sfârşitul Revoluţiei Oranj de la Kiev. Un „model" care trebuie evitat cu orice preţ.

Sincer vorbind, bănuiam eu că trăiesc într-o societate politizată peste măsură, dar nu credeam că am în preajmă atâţia concetăţeni hâtri şi dornici de a face valuri şi atunci când, poate, nu-i cazul. Decizia componenţilor Alianţei Pentru Integrare Europeană de a organiza un referendum constituţional şi recomandările (dar nu sentinţele!) Comisiei de la Veneţia au pus societatea pe jar, au şters sloiul de praf îmbibat cu naftalină de pe frunţile unor lideri politici, care, se părea, nu vor mai ieşi, spre bucuria electoratului, din ilegalitate, au scos în vileag toată hiclenia unor analişti politici şi ziarişti şmecheri, printre care şi un proaspăt cavaler al celei mai mari distincţii ale statului, au dat un prilej în plus celor care au făcut din împroşcatul cu venin meserie.

Înainte de a reacţiona la Scrisoarea parvenită de la Comisia de la Veneţia, liderii Alianţei pentru Integrare Europeană ar trebui să se adune de urgenţă şi să-l roage pe cineva să le citească în glas tare scrisoarea cazacilor din Zaporojie, adresată sultanului Mahomed al IV-lea. Iar după ce se vor răcori, să nu cumva să-i împingă păcatul să le trimită şi ei un răvaş asemănător experţilor din oraşul dogilor pentru că dacă aceia iau cumva act de adresarea „Ти - шайтан турецкий, проклятого чорта брат и товарищ, и самого люципера секретар!", este clar că am rupt cuiul.

Pentru încrâncenarea cu care se opune avizului Comisiei de la Venetia Mihai Ghimpu nu poate găsi înţelegere, iar scuze nici atât. Eforturile sale de a amenda Constituţia prin referendum şi a evita alegerile anticipate au fost, bineînţeles, salutare. A avut o idee bună la care au  subscris, cu rezerve sau nu, liderii AIE. Aprobarea unei noi Legi Supreme, dar şi identificarea unei soluţii care i-ar fi permis actualului Parlament să-şi exercite mandatul până la capăt, aşa cum spunea luni Dumitru Diacov la Pro TV, a fost un lucru eminamente simpatic.

Precum a fost de observat, aseară liderii Alianţei pentru Integrare Europeană au putut fi văzuţi pe mai multe ecrane, explicând, când liniştiţi, când agitaţi, de ce avem nevoie de referendum şi nu de alegeri anticipate. Explicaţiile veneau să combată, destul de timid pe alocuri, recomandările Comisiei de la Veneţia, în care scrie negru pe alb că Parlamentul trebuie dizolvat şi organizate alegeri anticipate. Pe lângă multe alte argumente în favoarea referendumului, care poate scăpa Republica Moldova de viitoare crize politice, dar şi de o aprofundare a crizei economice, cel mai activ, dar şi mai decis să-şi apere poziţia a fost Mihai Ghimpu, preşedintele interimar al Republicii Moldova. El chiar s-a întrebat: de ce ar trebui să se ţină neapărat cont de recomandările Comisiei de la Veneţia, dacă sunt doar nişte recomandări, iar deciziile politice sunt luate în cele din urmă de poticienii acestei ţări. Mai mult ca atât, Mihai Ghimpu a tras perdeaua culiselor noii Constituţii în care articolele despre limbă şi raioane, care au bulversat atât de mult opinia publică, pur şi simplu, nu vor exista, deoarece sunt consfinţite în alte documente de stat. Mihai Ghimpu şi-a reiterat încrederea în succesul referendumului, dar precum s-a văzut optimismul lui nu a fost împărtăşit de toţi membrii Alianţei pentru Integrare Europeană. Aseară, de pe micile ecrane, s-a lăsat să se vadă că Alianţa nu este chiar atât de monolită precum se credea, ci e grav fisurată pe dinăuntru. Or, componentele ei, aşa se puteau citi cele întâmplate pe ecrane, erau déjà cu gândul la alegeri anticipate, încercând să se arate telespectatorului unul mai deştept decât altul, dar fără a bănui că în acest fel îşi pierdeau simpatizanţii pe mică pe ceas. Dovadă erau mesajele în adresa protagoniştilor, tulburător de negative pentru adoraţii de altădată.

Dezbaterile pe marginea referendumului constituţional anunţat de Alianţa pentru Integrare Europeană se transformă încet-încet dintro dispută normală şi necesară întrun război adevărat. Asta se întămplă de fiecare dată în Republica Moldova când o forţă politică mai progresistă încearcă să schimbe ceva în bine, să facă ceva care să aducă un folos real locuitorilor ei de azi, dar mai cu seamă generaţiilor de mâine. Tinerii de la 1988 care au iniţiat Mişcarea de Eliberare Naţională şi au realizat Independenţa au vrut un destin liber şi un viitor prosper pentru moldovenii rupţi cu forţa de la matricea naţiunii. Asta ei au scris-o în Declaraţia de Independenţă de la 1991, căreia comuniştii i-ai dat, chipurile, foc, dimpreună cu tot parlamentul la 7 aprilie 2009.

Şaisprezece ani de zile, din 1993 şi până în 2009, s-au tăvălit peste noi vărcolacii fostului imperiu sovietic cu războiae, secesiuni teritoriale, autonomii porcoase, partide diversioniste şi agenţi sub acoperire, situaţi în posturi cheie. Misiunea acestora a avut un singur scop: să nu permită moldovenilor să se regăsească împreună cu tot neamul lor de dincolo de Prut. Să le amestece fasolele când se limpezesc la minte, cum altă dată ne-a explicat atât de clar situaţia maestrul Ion Druţă, construind această elocventă parabolă. În fabule vârcolacii sunt nişte strigoi care mănâncă Luna şi Soarele, lăsând oamenii în beznă. La noi, aceste duhuri rele ne mănâncă şi zilele, condamnându-ne la orbecăială în întunericul nedeşteptării noastre şi la sărăcie. Să ne uităm, fiecare dintre noi, la anii din urmă şi la faptul cum trăim azi.